Multe procese patologice din organism sunt însoțite de funcția vocală afectată. În acest caz, o schimbare a vocii poate fi caracterizată ca disfonie, o încălcare a timbrului sau absența acesteia, afonie.
În cazul disfoniei, vocea devine răgușită sau răgușită, există o schimbare în gama, puterea și oboseala rapidă.
Dezvoltarea unui astfel de simptom se poate baza pe procese inflamatorii și atunci vorbim despre disfonie organică. În alte cazuri, se dezvoltă o tulburare funcțională care nu este asociată cu un proces inflamator sau infecțios, una dintre soiurile căreia este disfonia hipotonică.
Semne caracteristice
Procesul de reproducere a sunetului are loc în laringe. Comunicațiile vocale situate în departamentul său de mijloc sunt direct implicate în acest lucru. Mișcarea lor creează unda sonoră necesară. Închiderea incompletă a corzilor vocale ca urmare a diferitelor motive duce la dezvoltarea disfoniei. Absența completă a unei voci se datorează imposibilității închiderii acestora.
Disfonia hipotonică este o afecțiune care se dezvoltă ca urmare a închiderii incomplete a corzilor vocale din cauza scăderii tonusului muscular. Dintre tulburările funcționale, scăderea tonusului muscular este cea mai frecventă cauză a dezvoltării unei stări patologice, care apare la 70% dintre pacienți. Simptomele disfoniei hipotonice caracterizează o încălcare a funcției de reproducere a sunetului a laringelui. Cele mai tipice semne sunt:
- răgușeală și răgușeală a vocii;
- reducerea intervalului de voce;
- oboseala de a vorbi;
- scăderea puterii vocii, după un timp scurt pacientul trece la o șoaptă.
Factori predispozanți
Motivele dezvoltării acestei tulburări funcționale se pot datora caracteristicilor congenitale, anatomice, constituționale ale structurii aparatului sonor al pacientului. Următoarele condiții patologice sunt un factor care contribuie:
- sindrom astenic;
- respectarea pe termen lung a regimului de tăcere;
- patologie neurologică;
- vârsta înaintată a pacientului;
- antecedente de operații la nivelul glandei tiroide sau laringelui.
Diagnosticare
Diagnosticul disfoniei funcționale este facilitat de evoluția sa pe termen lung. Dacă se observă o încălcare a funcției de formare a vocii a laringelui în câteva săptămâni, luni, ani, ar trebui să se presupune că aceasta este natura patologiei. Se caracterizează printr-o deteriorare la sfârșitul zilei, precum și după boli respiratorii acute și laringită.
Leziunea organică a corzilor vocale se caracterizează printr-o dezvoltare mai acută a simptomelor. Rezultatele unui studiu obiectiv indică prezența unui proces inflamator localizat în această zonă.
Umflarea și hiperemia corzilor vocale, evidențiate de laringoscopie, sunt dovada unei leziuni organice.
În favoarea disfoniei hipotonice se evidențiază închiderea incompletă a glotei, detectată în timpul microlaringoscopiei, dacă nu există date despre natura inflamatorie a leziunii.
Pentru a clarifica natura modificărilor în corzile vocale, trebuie să consultați un otolaringolog. Este un astfel de specialist care va putea efectua o examinare endoscopică a laringelui. În cazurile dificile, pentru a exclude natura leziunii organice, inclusiv tumora, se poate efectua tomografia computerizată.
Într-o evaluare obiectivă a stării vocii, foniatrul acordă atenție timbrului, puterii, precum și dicției, naturii articulației. Pentru a evalua starea funcțională se poate oferi un test de stres, care va determina oboseala rapidă dintr-o conversație. (Citirea cu voce tare timp de o jumătate de oră va dezvălui o oboseală crescută, o schimbare a timbrului). Efectuarea analizei computerizate a vocii ajută la clarificarea tulburărilor funcționale. Această tehnică vă permite să evaluați în mod obiectiv schimbarea caracteristicilor vocii.
Principii de tratament
Disfoniile funcționale sunt reversibile. Cu toate acestea, cu un curs lung, ele pot duce la dezvoltarea daunelor organice. O scădere a tonusului mușchilor corzilor vocale în timp contribuie la dezvoltarea laringitei atrofice și a afoniei persistente. Abordarea tratamentului disfoniei hipotonice ar trebui să fie cuprinzătoare, incluzând atât medicamente care vizează creșterea tonusului mușchilor corzilor vocale, cât și măsuri care contribuie la creșterea rezistenței organului care reproduce sunetul, sporind eficacitatea acestuia.
Medicamentele utilizate pentru a trata această afecțiune patologică includ grupuri de medicamente care au un efect tonic:
- tinctură de eleuterococ;
- vitaminele B;
- Proserina, un medicament care mărește tonusul și contractilitatea mușchilor netezi ai diferitelor organe, facilitează transmiterea neuromusculară.
Utilizarea Proserin trebuie efectuată într-un curs scurt - nu mai mult de două săptămâni, deoarece o supradoză de medicament poate agrava starea, duce la o scădere persistentă a tonusului aparatului muscular.
Tratamentul non-medicament include:
- exerciții de gimnastică pentru îmbunătățirea articulației;
- proceduri de fizioterapie (curenți diadinamici, amplipuls, electroforeză);
- acupunctura.
Antrenament fonopedic
Principala metodă de tratament non-medicament al disfoniei funcționale este fonopedia, un set de exerciții care vizează îmbunătățirea funcției vocale. Antrenamentul fonopedic are ca scop activarea muncii aparatului vocal. Aceste activități învață poziționarea corectă a capului, ceea ce asigură cea mai eficientă reproducere a sunetului, precum și modelul de respirație necesar, care ajută la creșterea tonusului și relaxarea mușchilor aparatului vocal. Pronunțarea pe termen lung a sunetului „m” este recomandată pacienților, deoarece acest exercițiu contribuie la învățarea reproducerii confortabile a sunetului, cu stres minim asupra corzilor vocale.
Logopedii au dezvoltat un număr mare de exerciții care vizează antrenarea aparatului vocal. Ele constau în repetarea repetată a unei anumite secvențe de sunete. În ultimii ani, s-a acordat multă atenție tehnicii de utilizare combinată a aparatului vocaSTIM, care realizează stimularea neuromusculară, și exerciții fonopedice.
Acțiuni preventive
O parte importantă a tratamentului complex este punerea în aplicare a măsurilor preventive și reparatorii. Pacienții cu tulburări de voce trebuie să respecte anumite reguli:
- eliminați obiceiurile proaste, fumatul și abuzul de alcool;
- evitați suprasolicitarea aparatului muscular;
- previne uscarea excesivă a mucoaselor;
- evitați tusea și orice procese inflamatorii și infecțioase în gât;
- trebuie efectuată igienizarea bolilor concomitente, în special a celor localizate în cavitatea bucală, gât, precum și esofagită de reflux.
Inhalarea regulată de impurități periculoase, compuși chimici, nicotină contribuie la dezvoltarea procesului inflamator în laringe. Cu un tonus redus al fibrelor musculare, astfel de factori negativi pot agrava în mod semnificativ situația. Aerul uscat are, de asemenea, un efect iritant asupra membranei mucoase și, prin urmare, hidratarea gâtului și menținerea unei umidități suficiente în cameră sunt o condiție prealabilă pentru prevenirea dezvoltării patologiei.
Cazurile severe sunt o indicație pentru tratamentul chirurgical. Cu toate acestea, această metodă este utilizată numai în absența unui rezultat din tehnicile terapeutice propuse de foniatri, logopezi, psihoterapeuți, endocrinologi. Fonochirurgia include atât intervenții asupra corzilor vocale, cât și operații asupra laringelui însuși.
Operația pe corzile vocale este periculoasă pentru complicațiile sale, deoarece există riscul de cicatrizare și stenoză ulterioară a acestora. Tiroplastia este lipsita de acest dezavantaj, operatie care afecteaza cartilajul laringelui si are ca scop imbunatatirea inchiderii corzilor vocale.
