Tubo-otita la copii

Mulți părinți pun întrebarea despre ce este tubo-otita la copii și cum să o trateze, precum și dacă există caracteristici ale cursului acestei boli la un copil și cum să o diagnosticăm la timp. Această întrebare apare dintr-un motiv - tubo-otita la un copil poate fi aproape asimptomatică și nu este ușor de detectat în stadiul inițial. Prin urmare, este atât de important să înțelegem când există riscul de a dezvolta această boală și ce măsuri preventive pot fi luate pentru a o preveni.

De unde vine

Trompa lui Eustachie este un canal mic și foarte îngust (aproximativ 2 mm lățime) care face legătura între nazofaringe și cavitatea urechii medii. Pereții săi sunt căptușiți cu o mucoasă delicată. Când devine inflamată sub influența factorilor externi sau interni, boala este diagnosticată cu tubo-otită la copil sau adult. Procesul inflamator poate fi acut sau cronic.

Eustachita apare mai frecvent la copii decât la adulți. Mai ales dacă copilul merge la școală sau grădiniță. De obicei, ciupercile, virusurile și alte microorganisme patogene pătrund în cavitatea tubului auditiv din nazofaringe. Mult mai rar - prin găurile din timpan în timpul proceselor inflamatorii în urechea exterioară sau deteriorarea sa mecanică. În bolile sistemice, infecția poate pătrunde prin sânge sau limfă.

Adesea, tubo-otita la copii este însoțită de boli precum:

• SARS și gripă;
• rujeola, varicela, rubeola;
• durere purulentă în gât;
• sinuzită și sinuzită;
• faringita etc.

Trompa lui Eustachie se poate inflama și dacă vă suflați incorect nasul - dacă copilul sufla aer prin două nări deodată. Eustachita bilaterală se dezvoltă adesea la copiii care înoată sau se scaldă adesea în apă deschisă - ciupercile și microbii din apă intră în cavitatea bucală și apoi prin nazofaringe în urechi.

Curbura congenitală sau dobândită a septului nazal poate pune presiune pe pereții canalului urechii și poate provoca un proces inflamator. De asemenea, devine motivul curățării incomplete a mucusului din nas cu un nas care curge, în care microbii se acumulează și se înmulțesc activ.

Un alt motiv comun pentru dezvoltarea tubo-otitei este reacțiile alergice, care sunt însoțite de edem. Când apare umflarea, trompa subțire a lui Eustachie este blocată parțial sau complet, iar aerul din exterior începe să apese pe timpan, provocându-i o tensiune constantă, ceea ce poate provoca durere și provoca inflamații.

În plus, trompa lui Eustachie a unui copil este aproape jumătate mai lungă decât cea a unui adult și este aproape dreaptă, așa că este mult mai ușor ca infecțiile să pătrundă mai adânc.

În general, cauzele tubo-otitei bilaterale la copii și adulți sunt practic aceleași. Singura diferență este că la un copil se dezvoltă mult mai repede, iar dacă nu este tratată, poate duce la complicații mai grave.

Simptomele copilăriei

Primul simptom al tubo-otitei la adulți este tinitusul. Este posibil ca copilul să nu acorde atenție acestui lucru sau să nu înțeleagă cum să explice acest fenomen părinților. Al doilea simptom important este o scădere a pragului auditiv, pe care un adult o observă aproape imediat, dar un copil nu. De asemenea, tubo-otita este adesea însoțită de o senzație de congestie, amețeli și scurgeri din ureche.

Prin urmare, dacă un copil are un nas sever care curge, este bolnav sau a fost recent bolnav de una dintre bolile de mai sus care poate provoca tubo-otita la copii, părinții trebuie să fie deosebit de atenți.

Este necesar să arătați copilul medicului, chiar dacă nu se plânge de dureri de urechi, dar se observă următoarele modificări în comportamentul său:

• iritabilitate sau somnolență crescută;
• se zgârie adesea sau își atinge urechile cu mâinile;
• au apărut mici erupții cutanate pe auriculă;
• un lichid verzui sau gălbui curge din ureche;
• copilul întreabă constant din nou;
• nu mai răspunde la apel și la numele lui;
• scutură capul sau îl înclină pe o parte.

Trebuie amintit că o creștere a temperaturii corpului în stadiul inițial al bolii nu se întâmplă întotdeauna. Prezența unuia sau a două dintre simptomele enumerate mai sus este deja un motiv destul de suficient pentru a contacta o instituție medicală. Dacă, după examinare, medicul diagnostichează tubo-otita la un copil, tratamentul trebuie început imediat și urmați cu strictețe toate instrucțiunile.

Tubo-otita bilaterală la copii este rară. De obicei, se dezvoltă dacă este lăsată netratată, atunci când infecția se răspândește de la o ureche la cealaltă.

Singura cale de ieșire în acest caz este tratamentul activ cu medicamente antimicrobiene, deoarece inflamația bilaterală este foarte dureroasă și poate provoca meningită.

Caracteristicile tratamentului

Într-un stadiu incipient al bolii, tratamentul tubo-otitei la copii se efectuează de obicei fără utilizarea de antibiotice. Medicamentele antiinflamatoare și picăturile vasoconstrictoare sunt destul de capabile să o manipuleze, ceea ce ajută la creșterea lumenului și ameliorarea rapidă a umflăturii. Remediile populare bine dovedite precum încălzirea cu o lampă albastră, terapia cu parafină, instilarea cu tincturi de eucalipt, celandină, galbenele ajută bine.

Dar metodele alternative de tratament pot fi utilizate numai cu permisiunea unui medic. În cazul în care puroiul s-a acumulat în spatele timpanului, copilul are o temperatură corporală crescută sau integritatea timpanului este încălcată, astfel de proceduri sunt categoric contraindicate. Mai mult, pot provoca arsuri, dureri severe, iar încălzirea contribuie la răspândirea infecției.

Dacă boala s-a dezvoltat într-o otită medie purulentă, este posibil ca copilul să fie spitalizat și tratat cu medicamente antibacteriene. Când există mult puroi și provoacă inflamație și proeminență severă a timpanului, medicul poate decide să îl pună. Acest lucru vă permite să ușurați rapid durerea și să accelerați procesul de vindecare.

Mulți părinți refuză această manipulare, crezând că va afecta auzul. Dar acest lucru nu este absolut cazul. Procedura se efectuează sub anestezie locală și este foarte rapidă.

Timpanul se vindecă complet în 3-4 zile iar puncția nu afectează acuitatea auzului. Dar dacă, sub presiunea puroiului, nu are loc perforarea, ci o ruptură a membranei, atunci auzul poate fi restabilit numai cu ajutorul unei operații complexe.

În etapa de recuperare, procedurile de fizioterapie sunt adesea incluse. Poate fi ultrasunete, electroforeză, pneumomasaj al trompei lui Eustachio, iradiere cu ultraviolete. Terapia cu vitamine selectate corect ajută și la recuperarea mai rapidă.

Este foarte important să vă protejați urechile de hipotermie și supraîncălzire. Trebuie avut grijă să vă asigurați că nu pătrunde apă în ele. Și este imperativ să parcurgeți întregul curs de tratament până la sfârșit pentru a evita eventualele recidive.

Prevenirea bolilor

Principala măsură preventivă pentru orice boli ale urechii, inclusiv tubo-otita, este îngrijirea adecvată și regulată a copilului. În plus, trebuie să cunoașteți și să urmați reguli simple, dar foarte eficiente, care împiedică dezvoltarea proceselor inflamatorii în urechi:

1. Nu permiteți copilului să iasă afară fără un accesoriu care să-i acopere complet urechile pe vreme rece, umedă și cu vânt.
2. Nu folosiți niciodată tampoane de vată, agrafe de păr sau alte obiecte ascuțite pentru a curăța canalul auditiv extern.
3. Când înotați, în special în apă deschisă, asigurați-vă că nu pătrunde apă în gura copilului, iar după procedurile de apă, asigurați-vă că îndepărtați apa din urechi cu un tampon de bumbac sau tifon.
4. Pentru orice răceală și boli virale însoțite de un nas care curge, este necesar să îngropați nasul, să faceți inhalații și să învățați copilul să-și sufle corect nasul.
5. Aveți întotdeauna antihistaminice la îndemână dacă copilul este predispus la reacții alergice severe.

Și cel mai important, la primele semne de tubo-otită la un copil, este imperativ să consultați un medic și în niciun caz să nu vă prescrieți singur tratament. Tratamentul necorespunzător poate duce la consecințe atât de grave, cum ar fi otita medie purulentă, ruperea timpanului, pierderea auzului și chiar surditatea completă.