Simptome tipice ale bolilor de inimă

Principalele grupuri de simptome ale bolilor de inimă și caracteristicile lor de bază

Boala cardiacă ischemică și hipertensiunea arterială sunt cele mai frecvente tipuri de patologie cardiacă care apar atât la tineri, cât și la cei în vârstă. Tabloul clinic al bolilor este polimorf și include următoarele semne ale unei inimi bolnave:

• Durerea în partea stângă a toracelui, care poate fi de natură diferită (înjunghiere, apăsare), intensitate (moderată până la insuportabilă) și durată.De exemplu, durerea în infarctul miocardic se caracterizează prin compresie de mare intensitate care durează mai mult de 20 de minute și nici un efect de la nitroglicerină.
• Aritmii (aritmii), pacienții se plâng de senzații de întrerupere a activității inimii, opriri pe termen scurt,
• Dificultăți de respirație (ritmul de respirație ridicat)
• Bătăi rapide ale inimii (tahicardie)

În plus, pacienții prezintă tulburări vegetativ-vasculare: transpirație crescută, amețeli, slăbiciune, labilitatea tensiunii arteriale, înroșire periodică și paloare a pielii.

Algoritmul acțiunilor pacientului în prezența plângerilor cardiace

Semnele emergente ale problemelor cardiace sunt un motiv serios pentru a consulta un medic. Tacticile de diagnosticare au ca scop elucidarea substratului morfologic al patologiei și determinarea severității. Un examen clinic de către un cardiolog înseamnă:

• examinarea zonei toracice;
• evaluarea pulsației arterelor periferice (simetrie, frecvență, amplitudine, tensiune și umplere);
• percuție - definirea limitelor de matitate cardiacă relativă. Este folosit pentru a diagnostica expansiunea camerelor individuale, care este o variantă normală la sportivi (hipertrofie ventriculară stângă);
• auscultatie - ascultarea zgomotelor cardiace cu ajutorul unui fonendoscop.

Pentru a confirma diagnosticul, se folosesc următoarele metode instrumentale:

• electrocardiogramă (ECG) - o metodă de înregistrare a impulsurilor electrice în sistemul de conducere, care este utilizată pentru a diagnostica tulburările de ritm (extrasistolă, blocare, fibrilație și altele);
• examinare cu ultrasunete (ecocardiografie - Echo-KG) - o metodă de vizualizare a stării miocardului, a camerelor inimii și a vaselor mari în timpul sistolei și diastolei;
• teste funcționale (ergometrie bicicletei, test pe bandă de alergare) - înregistrarea unei cardiograme în timpul activității fizice dozate, care este utilizată pentru diagnosticarea bolii cardiace ischemice, anginei pectorale;
• angiografia coronariană este o metodă invazivă de vizualizare a lumenului contrastat al vaselor coronariene folosind radiații cu raze X. Metoda este considerată standardul de aur pentru diagnosticul infarctului miocardic, în special la pacienții vârstnici cu tablou clinic șters;
• ventriculografia este un studiu al hemodinamicii intracardiace folosind o substanță radioopace.

În plus, în practică, testele de sânge de laborator sunt utilizate pentru a determina activitatea procesului inflamator (miocardită, endocardită), precum și markeri ai necrozei miocardice (troponine, CPK-MB, AST).

Abordări moderne ale tratamentului

Terapie tradițională

Tratamentul patologiilor cardiace este în mare măsură determinat de caracteristicile cursului clinic la fiecare pacient în parte. Sunt utilizate în mod activ metode atât de terapie conservatoare, cât și de intervenții chirurgicale.

Tratamentul medicamentos implică utilizarea următoarelor grupuri de medicamente:

• agenți antiplachetari și anticoagulante (reduc riscul apariției cheagurilor de sânge, în special la pacienții cu cancer care primesc chimioterapie);
• medicamente antiaritmice;
• antiaterosclerotice - sunt prescrise pentru a preveni dezvoltarea plăcilor, ca principală cauză a bolii coronariene;
• medicamente antihipertensive, a căror acțiune vizează scăderea tensiunii arteriale și menținerea nivelului normal pentru o perioadă lungă de timp;
• sedative - cel mai adesea prescrise pacienților cu insomnie, nevroze, care sunt cauza apariției simptomelor.

Tratamentul chirurgical presupune intervenția chirurgicală cardiacă la pacienții cu defecte congenitale sau dobândite (ligarea șunturilor patologice, instalarea de valve artificiale). În plus, pentru tulburări severe de ritm (blocaje), se folosește un stimulator cardiac.

„Standardul de aur” pentru tratamentul sindromului coronarian acut este intervenția percutanată cu plasarea unui cadru metalic în lumenul îngustat al vasului coronarian (stenting).

După ce a suferit patologii acute (infarct, miocardită și altele), se recomandă efectuarea reabilitării în sanatorie pentru a consolida efectul terapeutic.

Medicină alternativă

Utilizarea metodelor de medicină tradițională, precum și a altor opțiuni de tratament, a căror eficacitate nu a fost dovedită, este însoțită de un risc ridicat pentru sănătatea pacientului. Rețetele care folosesc usturoi sau păducel pentru durerile în piept pot agrava starea și pot dezvolta complicații.

Cardiologii recomandă alimentația adecvată, exercițiile fizice și somnul sănătos ca fiind principalele metode non-medicamentale de tratament și de întărire a sistemului cardiovascular.

Pentru a îmbunătăți echilibrul electrolitic și saturația organismului cu potasiu, se folosește așa-numitul „amestec de inimă”: miere, lămâie rasă și fructe uscate (stafide și caise uscate). Sortimentul rezultat se păstrează la frigider și se ia 1 lingură o dată pe zi.

Concluzii

Prevalența pe scară largă a bolilor cardiovasculare cu risc ridicat de deces și invaliditate necesită o atitudine responsabilă a pacienților. În acest scop, toate simptomele care apar la o inimă bolnavă (durere, dificultăți de respirație, tulburări de ritm) ar trebui să motiveze o persoană să consulte un medic pentru diagnostic și numirea unei terapii adecvate care să prevină progresia ulterioară.