Infarctul miocardic acut (IMA) rămâne principala cauză de morbiditate și mortalitate la nivel mondial. Apare atunci când, din cauza ocluziei sau spasmului vaselor coronare, scăderea alimentării cu sânge a mușchiului inimii depășește un prag critic și mecanismul de recuperare destinat menținerii homeostaziei este suprimat. Ischemia la acest nivel pentru o perioadă lungă de timp duce la deteriorarea ireversibilă a celulelor miocardice. Rata mortalității cauzate de IM este de aproximativ 30%, mai mult de jumătate dintre decese survin înainte ca pacientul să fie internat la spital.
Ce este MI cu focal mare și care este particularitatea acestuia?
IM cu focalizare mare se numește infarct miocardic, în care pe ECG apare o undă Q patologică în paralel cu modificări ale segmentului ST sau undei T, ceea ce indică prezența unei zone semnificative de necroză în miocard.
Infarctele focale mari pot apărea singure din cauza ocluziei arterelor cu diametru mare sau se pot forma din distrugerea focală mică. Ele sunt însoțite de dureri severe și de un număr mare de complicații. În plus, acest tip de infarct miocardic se caracterizează prin apariția insuficienței cardiace congestive în timpul spitalizării și o incidență crescută a mortalității în spital.
Care este diferența dintre gestionarea IM cu focalizare mare?
Deși tratamentul inițial pentru sindromul coronarian acut poate părea similar, este foarte important să se facă distincția între dacă pacientul are o supradenivelare a ST și o undă Q anormală, ceea ce indică ocluzia acută a arterei coronare și posibila dezvoltare a unui infarct focal mare.
Îngrijirea prespitalicească, dacă este disponibilă, include următoarele:
acces intravenos;
- aport suplimentar de oxigen dacă SaO2 este mai mic de 90%;
- administrarea imediată de nitroglicerină și aspirină;
- telemetrie și electrocardiografie prespitalicească (ECG), dacă sunt disponibile.
Obiectivele tratamentului prespitalicesc includ:
- analgezie adecvată (obținută de obicei cu morfină);
- reducerea farmacologică a stimulării simpatoadrenale și vagale excesive;
- tratamentul aritmiilor ventriculare;
- menținerea debitului cardiac și a tensiunii arteriale sistemice.
Managementul infarctului miocardic cu focal mare în timpul spitalizării se bazează pe două componente cheie: recunoașterea rapidă și reperfuzia în timp util.
Reperfuzia în acest tip de infarct miocardic se realizează, de preferință, folosind tromboliza. Medicamentul trebuie administrat în etapa prespitalicească, dacă este imposibil - în primele 30 de minute după spitalizare. Se folosesc alteplaze, reteplaze sau tenectoplaze. În plus, este necesar să nu uităm de contraindicațiile și efectele secundare ale acestei terapii.
Anticoagulante
Aceste medicamente sunt un adjuvant important la terapia de reperfuzie. Acestea trebuie prescrise înainte de revascularizare. Utilizați enoxiparină sau heparină.
Agenți antiplachetari
Toți pacienții cu IM ar trebui să primească o doză de încărcare empirică de aspirină (325 mg) cât mai devreme posibil și înainte de reperfuzie. Doza zilnică de întreținere este de 75 mg.
Alți agenți utilizați pentru terapia antiplachetă duală sunt inhibitorii receptorului P2Y12 (de exemplu, clopidogrel, ticagrelor, prasugrel). O doză de încărcare (300 mg) din aceste medicamente este administrată înainte sau în timpul reperfuziei, urmată de o doză de întreținere (75 mg). Utilizarea prasugrelului nu este recomandată la pacienții cu antecedente de accident vascular cerebral sau atac ischemic tranzitoriu.
Caracteristicile prognosticului și reabilitării pacientului
Prognosticul depinde de oportunitatea tratamentului și de dimensiunea focarului necrotic. Infarctul miocardic focal mare duce adesea la dizabilitate și deces al pacientului, în timp ce cu focare mici de necroză, decesele sunt extrem de rare. În ciuda diferențelor pe termen scurt, prognosticul pe termen lung pentru infarctul focal mare este mai bun decât pentru infarctul focal mic (27% față de 28% conform studiilor cardiologilor americani). Acest paradox se explică prin rata mai mare de recurență a atacurilor cardiace focale mici.
După tratamentul inițial și stabilizarea pacientului în faza timpurie și critică a IAM, scopul îngrijirii acestor pacienți este de a restabili activitatea normală, de a preveni complicațiile pe termen lung și de a schimba stilul de viață. Acest obiectiv este atins prin implementarea unor elemente cheie importante, inclusiv utilizarea medicamentelor cardioprotectoare, reabilitarea cardiacă, activitatea fizică și dieta.
Medicamente cardioprotectoare
Inhibitorii ECA sunt recomandați tuturor pacienților cu fracțiune de ejecție a ventriculului stâng sub 40%, precum și pacienților cu hipertensiune arterială concomitentă, diabet zaharat sau boală cronică de rinichi.
Beta-blocante
După infarctul miocardic, toți pacienții ar trebui să beneficieze de un beta-blocant. Aceste ghiduri indică utilizarea unuia dintre cele trei medicamente care s-au dovedit a fi eficiente la pacienții cu insuficiență cardiacă: metoprolol, carvedilol sau bisoprolol.
Statine
Toți pacienții cu infarct miocardic acut sunt eligibili pentru terapia cu statine foarte eficientă pe tot parcursul vieții. Se prescrie atorvastatină în doză de 40 mg sau rosuvastatină în doză de 20 mg.
Modificările stilului de viață includ o dietă săracă în grăsimi și sare, renunțarea la fumat, vaccinările moderne și creșterea activității fizice. Frecvența recomandată a exercițiilor regulate este de trei sau mai multe ori pe săptămână, câte 30 de minute fiecare.
Concluzii
După ce au fost internați pentru un atac de cord, pacienții devin adesea depresivi. Încep să-și facă griji dacă vor putea relua activitatea fizică, socială, profesională și sexuală completă. Infarctul cu focal mare este într-adevăr o boală extrem de periculoasă, cu multe complicații. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că acestor pacienți li se oferă repaus strict la pat până la sfârșitul zilelor. Furnizarea promptă a asistenței calificate, reabilitarea cardiacă competentă și atitudinea conștiincioasă a pacientului față de tratament sunt trei componente ale unei recuperări cu succes și ale prevenirii consecințelor care pun viața în pericol. Fii sănătos!
