Tromb în inimă: cauze, efecte, tratament și prognostic

Ce este un cheag de sânge și cum se formează?

Pentru a începe procesul de formare a trombului, sunt necesare mai multe condiții:

• peretele vasului deteriorat;
• scăderea debitului sanguin;
• tulburări ale proprietăților reologice ale sângelui.

Acești factori sunt declanșatorul unui număr de reacții biochimice implicate în formarea cheagurilor de sânge.

Există trei etape principale ale procesului:

1. Eliberarea enzimei tromboplastinei din trombocitele distruse.
2. Tromboplastina folosind ioni de Ca²⁺ accelerează conversia protrombinei proteinei plasmatice inactive în trombină.
3. Sub influența trombinei, din fibrinogen se formează fibrina insolubilă. Din firele acestuia din urmă se formează o plasă în care sunt reținute celulele sanguine. Structura rezultată închide strâns zona deteriorată, oprind sângerarea. În mod normal, acest proces durează 5-10 minute.

După vindecarea zonei afectate, resorbția trombului format este asigurată de sistemul de fibrinoliză. Dezechilibrul dintre interacțiunea acestor două sisteme determină riscul de apariție și dezvoltare a trombozei.

De ce se formează un cheag?

În mod normal, formarea trombilor este un proces fiziologic care nu duce la dezvoltarea patologiilor. Și numai sub influența unor factori, cheagurile formate nu se dizolvă, ci se atașează de vase, blocându-le lumenul și perturbând fluxul sanguin.

Factorii de risc includ următoarele boli ale sistemului cardiovascular:

• anevrism al inimii;
• fibrilatie atriala;
• infarct miocardic;
• ischemie cardiacă;
• defecte valvulare congenitale și dobândite;
• cardiomiopatie dilatativă;
• insuficienta cardiaca cronica (CHF).

Riscul de a dezvolta tromboză crește semnificativ dacă pacientul are mai multe dintre bolile de mai sus.

Trombul rezultat în inimă este clasificat în partea dreaptă sau stângă, atrială și ventriculară (parietal). Un tip special de cheag (globular) apare cu stenoza mitrală.

Complicațiile și consecințele lor

Cea mai periculoasă complicație a trombozei cardiace este separarea părții plutitoare și blocarea vaselor de sânge. Când un cheag de sânge este localizat în venele circulației sistemice, atriul sau ventriculul drept, embolia pulmonară este cea mai periculoasă. Severitatea afecțiunii depinde de dimensiunea vasului obturat.

Cu obturație mare - apare infarct pulmonar. În acest caz, pacienții pot simți dureri în piept, insuficiență respiratorie, febră și slăbiciune severă. Este posibilă o scădere a tensiunii arteriale și o creștere a ritmului cardiac. Prognosticul este prost - în majoritatea cazurilor, apare moartea instantanee.

Cheagurile de sânge intră în circulația sistemică din secțiunile din stânga, de unde se pot deplasa în două direcții - în sus și în jos. Dacă un cheag de sânge se rupe în inimă și se mișcă în sus, acesta intră în cele din urmă în vasele cerebrale (CM). Ca rezultat, se dezvoltă simptomele accidentului vascular cerebral ischemic.

Tromboembolismul arterelor extremităților inferioare, afectarea vaselor renale și mezenterice apare atunci când cheagul de sânge se mișcă în jos. Cea mai dificilă este tromboza arterelor mezenterice - se dezvoltă o clinică de peritonită, urmată de necroza mezenterului. Obturația la nivelul extremităților inferioare are un rezultat mai favorabil datorită fluxului sanguin colateral dezvoltat în acestea.

Separarea unui cheag de sânge din jumătatea stângă a inimii poate duce la următoarele consecințe:

• tromboza arterelor MG cu clinica accidentului vascular cerebral ischemic;
• obstrucția venei jugulare, care se caracterizează prin dureri de cap severe, amețeli, palpitații și tulburări de vedere;
• clinica de infarct miocardic acut (IM) când o embolă intră în arterele coronare;
• tromboza arterelor renale este însoțită de durere severă în regiunea lombară, tulburări de urinare;
• blocarea vaselor mezenterice se manifestă prin peritonită urmată de necroză intestinală;
• prezența unui cheag de sânge în arterele extremităților este însoțită de paloarea și decolorarea albastră a pielii, dispariția pulsației în ele, în absența asistenței în timp util, se poate forma gangrena.

Fiecare dintre aceste complicații necesită o terapie special selectată, al cărei scop principal este eliminarea cheagului detașat și evitarea apariției altora noi. În plus, este important să ne amintim că detașarea unui cheag de sânge, indiferent de localizarea sa primară, este cea mai frecventă cauză a atacurilor de cord.

Prevenirea trombozei intracardiace

Prevenirea apariției și progresiei acestei boli constă în alimentație adecvată, activitate fizică regulată și menținerea vâscozității normale a sângelui. De asemenea, un loc important în prevenirea dezvoltării trombozei este tratamentul oportun și adecvat al bolilor care contribuie la aceasta.

Există scale speciale prin care poți clasifica gradul de risc de a dezvolta tromboembolism venos sau arterial. Acestea din urmă includ:

• vârsta pacientului este peste 65 de ani;
• prezența neoplasmelor maligne;
• creșterea coagularii sângelui;
• sarcina;
• repaus prelungit la pat după accidentare;
• obezitatea;
• luarea de medicamente hormonale (contraceptive orale, terapie cu steroizi pentru patologii reumatologice);
• operații abdominale mari;
• prezența patologiilor vasculare concomitente (ateroscleroză, tromboflebită, varice).

În plus, se evaluează starea generală a pacientului, prezența semnelor de insuficiență cardiacă (totală sau pentru un ventricul individual) și simptome de la alte organe și sisteme.

Dificultățile în stabilirea diagnosticului de tromboză intracardiacă apar din cauza faptului că cheagurile de sânge imobiliare nu se manifestă în niciun fel, ceea ce doar sporește semnele caracteristice ale bolii de bază.

Diagnosticul și tratamentul pacientului

După identificarea unui pacient dintr-un grup cu risc ridicat, este necesar să se efectueze un complex de studii. Procedura standard de electrocardiografie (ECG) nu este informativă în acest caz. Markerii de laborator pentru creșterea coagularii sângelui și inhibarea fibrinolizei nu sunt specifici, deoarece sunt caracteristici multor boli ale sistemului cardiovascular.

Pentru a verifica diagnosticul, veți avea nevoie de:

• Ecografia Doppler - afișează viteza și direcția fluxului sanguin în inimă;
• scintigrafia - determină localizarea tulburărilor în vasele coronare și gradul de alimentare cu sânge a miocardului;
• RMN – afișează starea țesuturilor cardiace;
• radiografie cardiacă - vă permite să diagnosticați anevrism, hipertrofie miocardică, cardiomiopatie dilatată, precum și prezența plăcilor trombotice;
• roentgenokymogram - vă permite să diagnosticați locul de localizare a trombului.

Un diagnostic de tromboză necesită inițierea tratamentului. Medicamente de elecție pentru terapia medicamentoasă pe termen lung:

• agenţi antiplachetari care reduc gradul de agregare şi aderenţă a trombocitelor.Acestea includ acid acetilsalicilic, dipiridamol, clopidogrel;
• anticoagulante, al căror mecanism de acțiune vizează inhibarea activării factorilor de coagulare a sângelui. Cele mai utilizate sunt Dabigatran, Rivaroxaban, Heparina.

Pacienților cu embolie pulmonară, infarct miocardic și accident vascular cerebral ischemic li se prezintă terapie trombolitică (Alteplase, Urokinase, Tenectoplaza), apoi se adaugă agenți antiplachetari și anticoagulanți.

Procedura de tromboliza este contraindicată în prezența anevrismului de aortă, a sângerărilor intestinale, a accidentelor vasculare cerebrale și a unui istoric de traumatism cranian sever. Bolile de retină, sarcina și alăptarea, tensiunea arterială crescută sau scăzută sunt contraindicații relative.

Pe lângă efectele secundare, terapia trombolitică poate fi însoțită de următoarele complicații:

• aritmii de reperfuzie;
• fenomenul „miocardului uluit”;
• re-ocluzie;
• sângerare;
• hipotensiune arterială;
• reactii alergice.

Se recomandă întreruperea terapiei trombolitice dacă utilizarea acesteia reprezintă o amenințare mai mare pentru viața pacientului decât boala în sine.

Îndepărtarea chirurgicală a cheagurilor intracardiace este posibilă numai în secțiile specializate. Esența operației constă în extragerea maselor trombotice cu ajutorul unui endoscop ținut în cavitatea cardiacă.

Bypass-ul coronarian și stentarea sub control cu ​​raze X vor fi, de asemenea, eficiente în cazul trombozei arterei coronare (fotografiile în timp real sunt afișate constant pe ecran). Esența primei operații constă în ocolirea zonei afectate cu ajutorul protezelor vasculare, iar a doua - în stabilirea unui cadru special în lumenul vasului pentru extinderea acestuia.

Este important de reținut că intervenția chirurgicală nu elimină procesul patologic în sine, ci este efectuată pentru a restabili fluxul sanguin sau pentru a evita posibilele complicații în cazul unei rupturi de cheag.

Alegerea metodei de tratament și recomandările pentru reabilitare sunt individuale în fiecare situație specifică. Este necesar să se țină cont de toate riscurile și contraindicațiile posibile pentru a obține cel mai pozitiv rezultat.

Concluzii

Astăzi, prevenirea și tratamentul trombozei cavității inimii este un domeniu avansat al cardiologiei. Procesul de formare a trombului în sine are două părți: pe de o parte, protecția organismului împotriva pierderilor mari de sânge, pe de altă parte, apariția unor boli grave cu risc de deces. Prin urmare, este necesar să cunoaștem ce boli duc la formarea patologică a cheagurilor de sânge, simptomele și posibilele complicații ale trombozei cardiace, pentru a avea timp să obținem asistență medicală la timp și o șansă pentru o recuperare completă.