Tratamentul abcesului în gât în ​​ambulatoriu și la domiciliu

Abcesul gâtului - inflamația laringofaringelui cu topirea ulterioară a țesuturilor moi și formarea unei cavități umplute cu exudat purulent. Reacțiile patologice în epiteliul mucos apar adesea pe fondul dezvoltării bolilor infecțioase, cum ar fi amigdalita purulentă, faringita bacteriană, laringita, sinuzita etc.

Tratamentul unui abces la nivelul gâtului constă în drenarea cavității purulente și utilizarea dezinfectante, antiflogistice și antimicrobiene. Terapia conservatoare fără deschiderea prealabilă a abcesului nu dă adesea rezultatele terapeutice dorite. Îndepărtarea prematură a conținutului purulent implică dezvoltarea flegmonului gâtului sau a sepsisului.

Dacă sunt detectate semne ale unei boli ORL, pacientul trebuie să fie supus unui tratament chirurgical și antirecădere.

Etiologie

Dezvoltarea unui abces este asociată cu pătrunderea microbilor piogene în sistemul respirator. Când apar focare de inflamație, celulele imune - fagocite, limfocite T, granulocite etc., migrează în zonele afectate ale țesutului cu fluxul sanguin. Ca rezultat, se formează o cavitate limitată de țesut fibros, care împiedică răspândirea exudatului purulent în țesuturile sănătoase ale laringofaringelui.

Abcesul este caracterizat de polimorfism și depinde în mare măsură de localizarea focarului de inflamație, de dimensiunea acestuia și de agentul cauzal al infecției. Simptomele clasice ale unui abces la nivelul gâtului includ:

• hiperemie a membranei mucoase;
• umflarea țesuturilor moi;
• febră subfebrilă;
• hipertrofia ganglionilor limfatici;
• durere la înghițire.

Fluctuația (acumularea de efuziune seroasă și puroi) este simptomul principal, indicând dezvoltarea unui abces în epiteliul mucos al laringofaringelui.

Principiile tratamentului sunt determinate de tipul bolii. În otolaringologie, există trei tipuri principale de abcese localizate în gât:

• periofaringian - inflamație purulentă a țesuturilor din regiunea periofaringiană;
• retrofaringian - formarea de exudat purulent în apropierea ganglionilor limfatici situati în spațiul faringian;
• paraamigdala – putrezirea fibrei periaminale.

Formarea unui abces în laringofaringe este adesea precedată de boli infecțioase precum amigdalita lacunară, stomatita aftoasă, faringita bacteriană, sinuzita, sinuzita etc. Inflamația purulentă apare atunci când apărarea imunitară este slăbită, ceea ce este facilitat de hipotermie locală, leziuni ale mucoasei, deficiență de vitamine și boli cronice.

Principii de tratament

Terapia trebuie începută atunci când apar primele semne ale unui abces în gât. Deschiderea spontană a capsulei abcesului duce la pătrunderea secrețiilor patologice în țesuturile sănătoase, care este plină de aspectul flegmonului. Tratamentul bolilor ORL se efectuează în ambulatoriu, sub supravegherea unui otolaringolog sau a unui specialist în boli infecțioase.

Regimul de tratament clasic presupune implementarea următoarelor măsuri terapeutice:

• deschiderea unei cavități purulente;
• aspirarea exudatului patologic;
• dezinfectarea zonei operate;
• luarea de medicamente antibacteriene;
• în curs de terapie hiposensibilizantă.

Pacienții imunocompromiși prezintă adesea recidive ale bolii. Pentru a preveni reapariția unui abces, este mai indicat să îndepărtați nu numai conținutul purulent, ci și pereții cavității patologice. Excizia chirurgicală a abceselor se poate face cu laser sau bisturiu.

Intervenție chirurgicală

Cum să elimini abcesul gâtului? Tratamentul bolii ORL trebuie să înceapă cu o intervenție chirurgicală. Abcesele coapte necesită o autopsie obligatorie, deoarece golirea spontană implică răspândirea infecției și dezvoltarea complicațiilor.

O operație simplă este efectuată în ambulatoriu și nu durează mai mult de 15-20 de minute. Procesul de deschidere și drenare a cavității purulente este următorul:

• anestezia zonei operate cu soluție de lidocaină;
• incizia unui abces în zona cu cea mai mare umflare a țesuturilor;
• extinderea plăgii urmată de introducerea unei seringi Hartmann în cavitatea purulentă;
• drenarea abcesului și tratarea țesuturilor moi cu o soluție dezinfectantă.

După operație, pacientul are nevoie de observație la dispensar timp de câteva zile.

Tratamentul chirurgical este prescris pacienților care suferă de paratonsilită recurentă, angină lacunară sau foliculară. Pentru a reduce probabilitatea de re-formare a puroiului în mucoasa laringofaringiană, este necesar să luați medicamente antibacteriene și antiinflamatoare.

Terapie antibacteriană

După aspirarea exsudatului purulent, pacienții trebuie să fie supuși terapiei cu antibiotice. Luarea de medicamente cu acțiune antimicrobiană ajută la distrugerea bacteriilor piogene nu numai în leziuni, ci și în întregul corp. Pentru tratamentul rănilor în gât, se utilizează medicamente cu un spectru larg de acțiune:

• "Ceftazidime" - elimină reacțiile infecțioase și inflamatorii la nivelul mucoaselor care apar în timpul dezvoltării otitei medii, amigdalitei, mastoiditei, sinuzitei, flegmonului etc.;
• "Levofloxacin" - distruge giraza ADN a bacteriilor piogene, accelerând astfel regresia reacțiilor patologice în țesuturile moi;
• "Rovamycin" - se acumulează în macrofage, ceea ce contribuie la distrugerea timpurie a microbilor gram-pozitivi și intracelulari;
• "Flemoklav Solutab" - inhibă dezvoltarea bacteriilor piogene care produc enzima beta-lactamaza;
• "Wilprafen" - distruge membranele celulare ale bacteriilor patogene, ceea ce duce la moartea acestora.

Durata terapiei antimicrobiene este de 10-14 zile, în funcție de dinamica regresiei proceselor inflamatorii. Întreruperea prematură a cursului poate provoca o recidivă a bolii ORL, prin urmare, este imposibil să refuzați să luați medicamente chiar dacă vă simțiți mai bine.

Terapie de hiposensibilizare

Inflamația septică a țesuturilor moi duce la dezvoltarea reacțiilor alergice. Metaboliții bacteriilor piogene provoacă otrăvirea corpului, în urma căreia apare edem al țesuturilor afectate. Eliminarea prematură a proceselor infecțioase și alergice poate duce la asfixie.

Regimul de tratament pentru abcesele localizate în laringofaringe include medicamente antihistaminice. Ele interferează cu sinteza mediatorilor inflamatori, ceea ce accelerează regresia reacțiilor patologice în epiteliul mucos.

Pentru a elimina simptomele locale ale patologiei, se pot folosi următoarele:

• "Peritol" - se leagă de receptorii de histamină, ceea ce duce la o scădere a sensibilității acestora și, în consecință, la regresia reacțiilor alergice;
• "Diazolin" - previne producerea de prostaglandine, ca urmare a reducerii concentrației de mediatori inflamatori în epiteliul ciliat;
• "Bicarfen" - reduce sensibilitatea receptorilor serotoninei, eliminând astfel reacțiile alergice în țesuturile moi;
• "Diprazina" - blochează activitatea receptorilor de histamină și promovează resorbția infiltratelor în focarele de inflamație.

Supradozajul de medicamente poate duce la tulburări de coordonare a mișcărilor și tahicardie. Antihistaminicele au un efect decongestionant și antiflogistic asupra țesutului laringelui, ceea ce reduce probabilitatea de stenoză a gâtului.Acestea trebuie luate împreună cu antibiotice, deoarece nu ucid agentul infecțios.

Medicamente simptomatice

Terapia paliativă are ca scop eliminarea manifestărilor locale ale unui abces al gâtului. Regimul de tratament include aerosoli pentru stingerea orofaringelui, pastile, gargară și imunostimulante. Alegerea medicamentelor depinde de severitatea bolii și de vârsta pacientului. Următoarele medicamente pot preveni re-acumularea de puroi în regiunea paraamigdaliană și periofaringiană:

Compoziția medicamentelor cu acțiune simptomatică trebuie să includă componente antibacteriene care împiedică dezvoltarea florei patogene în țesuturile afectate. Tratamentul cuprinzător al abceselor în gât vă permite să accelerați procesul de vindecare, să creșteți imunitatea locală și să preveniți reapariția inflamației purulente în laringofaringe.