Clasificarea și semnele clinice ale rinitei acute

Rinita acută este o boală de natură virală sau fungică, însoțită de inflamarea mucoasei nazale și dificultăți de respirație. Modificările locale ale membranei mucoase pot fi observate pe fondul infecției, alergiilor sau scăderii apărării imune. Rinita este una dintre cele mai frecvente boli ale organelor ORL. La copii, ea ocupă aproximativ 25% din întreaga patologie otolaringologică.

Apariția frecventă a unei răceli duce la modificări ale structurii mucoasei nazofaringiene, care este plină de inflamație cronică. Pe lângă simptomele locale, există o deteriorare a stării generale, ceea ce face dificilă comunicarea cu oamenii din jur și reduce performanța.

Problemele apariției frecvente a rinitei trebuie rezolvate încă din copilărie. La diagnosticarea și tratamentul bolii participă pediatri, otolaringologi, neurologi, alergologi, pneumologi și imunologi.

Rinita acută poate apărea ca o boală independentă sau poate fi un semn al unei alte patologii, de exemplu, rujeola, difteria sau gripa. Nazofaringe este considerată partea inițială a tractului respirator care întâlnește microbi.

Când respiră, aerul trece prin nazofaringe, încălzindu-se și curățându-se. Ca urmare, intră în trahee și plămâni într-o formă „pregătită”. Pe suprafața mucoasei nazofaringiene sunt localizați cilii, care sunt în mișcare constantă, direcționând mucusul, microbii și particulele de praf din cavitățile nazale spre exterior.

Mucusul este produs pentru a facilita mișcarea aerului prin căile nazale. Ajută la curățarea nazofaringelui, la hidratarea membranei mucoase și la protecția împotriva factorilor dăunători.

În cavitatea nazală există un sistem circulator ramificat, care face parte din sistemul de apărare. Odată cu inhalarea prelungită a aerului rece, apare un spasm al vaselor de sânge, ceea ce reduce protecția membranei mucoase.

Pe acest fundal, microbii se pot atașa cu ușurință de membrana mucoasă și încep să se înmulțească. Ca răspuns la pătrunderea unui agent străin în cavitățile nazale, începe o producție abundentă de mucus, care se numește rinoree. Mucoasa deteriorată devine edematoasă și hiperemică.

Majoritatea cazurilor de rinită sunt infecțioase.

Cauze

Să enumerăm factorii care provoacă apariția acutului. Dacă considerăm un nas care curge ca o boală independentă, un tip infecțios sau alergic este adesea diagnosticat. Congestia nazală și rinoreea pot însoți, de asemenea, infecțiile cu scarlatina, meningococ sau adenovirus.

Ce cauzează o rinită acută?

• infecție infecțioasă de origine virală sau bacteriană. Cauza bolii poate fi multiplicarea rapidă a streptococilor, pneumococilor, virusurilor gripale de diferite tulpini, paragripale, adeno-, rinitelor, virusurilor sincițiale respiratorii, Coxsackie, ECHO. Dintre formele specifice ale bolii, merită evidențiate agenți patogeni precum micoplasma, bacilul tuberculozei, chlamydia și legionella. În ceea ce privește agenții patogeni fungici, ei provoacă adesea dezvoltarea unei forme cronice de răceală comună;
• scăderea imunității. Cauza imunodeficienței poate fi amigdalita cronică, sinuzita, adenoidele, diateza, vaccinarea, bolile sistemice severe, precum și bolile infecțioase. În plus, se observă o scădere a protecției locale după hipotermie generală, la inhalarea de aer poluat sau mirosuri înțepătoare de substanțe chimice;
• o reacție alergică. Sistemul imunitar al fiecărei persoane poate reacționa diferit la acțiunea factorilor endogeni și exogeni. În prezența unei predispoziții genetice, a bolilor sistemului limfatic sau imunitar, riscul de a dezvolta alergii este mult mai mare. O reacție alergică se poate dezvolta după inhalarea de polen, lână, praf, anumite mirosuri de substanțe chimice, contactul cu produse cosmetice, substanțe chimice de uz casnic, luarea anumitor medicamente sau consumul de alergeni „comestibile”;
• tulburare a sistemului endocrin, reglarea nervoasă a tonusului vascular, ceea ce duce la dezvoltarea rinitei vasomotorie. Adesea, boala trece neobservată, iar exacerbările sale sunt percepute ca rinită acută. Dezvoltarea unei rinite vasomotorie este predispusă de un sept deformat, anomalii în structura nazofaringelui sau deteriorarea acestuia după leziune. De asemenea, riscul de curgere a nasului crește dacă există polipi nazali, adenoide, utilizarea prelungită a medicamentelor nazale cu efect vasoconstrictor sau dacă locuiți în apropierea unei zone industriale. Cauza unei exacerbări a bolii poate fi o schimbare bruscă a temperaturii aerului inhalat, mirosuri puternice sau fluctuații hormonale (sarcină, adolescență).

Clasificarea racelii comune

Rinita acută variază ca cauzalitate. Patologia trece prin mai multe etape, care se caracterizează prin anumite simptome:

1. în prima etapă, mucoasa nazofaringiană este iritată de un factor provocator. Clinic, afecțiunea se manifestă prin uscăciune a mucoasei, strănut, edem ușor și hiperemie a membranei mucoase;
2. în a doua etapă se remarcă hipersecreția, care perturbă permeabilitatea căilor nazale, senzația de gust, mirosuri și îngreunează respirația nazală. O persoană este îngrijorată de rinoreea abundentă și semnele de conjunctivită (roșeață a ochilor, lacrimare). Evacuarea din nas este ușoară, apoasă;
3. a treia etapă se caracterizează prin apariția unei nuanțe gălbui de descărcare, care indică apariția unei impurități purulente. Volumul de descărcare scade treptat, ele devin mai groase.

Recuperarea se observă după 7-10 zile de la debutul bolii.

În caz de tratament necorespunzător, imunitatea slăbită sau continuarea acțiunii factorului provocator, simptomele pot deranja o lună sau mai mult. Odată cu o evoluție infecțioasă a bolii, crește riscul de răspândire a bacteriilor în țesuturile sănătoase din jur, ceea ce predispune apariția inflamației la sinusurile paranazale, peretele posterior faringian sau amigdale. Odată cu înfrângerea canalelor lacrimale, se observă simptome de conjunctivită.

Când tubul auditiv este implicat în procesul inflamator, apare umflarea membranei mucoase și inhibarea funcției căilor respiratorii. Aportul limitat de aer duce la o ventilație afectată în regiunile urechii, crescând riscul activării florei oportuniste. Reproducerea bacteriană duce la dezvoltarea otitei medii, senzații dureroase, tinitus și scăderea auzului.

Semne clinice

Doar un medic poate determina cauza exactă a bolii și poate confirma diagnosticul de rinită acută. Simptomele la copii sunt severe și cu risc crescut de complicații. Acestea din urmă sunt asociate cu caracteristicile anatomice ale nazofaringelui, tubului auditiv, precum și cu un sistem imunitar incomplet format.

La sugari, congestia nazală poate duce la dificultăți de aspirare a sânului sau a mameloanului, ceea ce poate duce la pierderea în greutate. Chiar și cu o ușoară umflare a mucoasei nazale, respirația pe nas este complet absentă. Respirația bebelușului devine frecventă, mai superficială, apare neliniștea, iar somnul este perturbat.

Respirația pe gură determină înghițirea aerului și provoacă indigestie. Tulburarea pe termen lung a respirației nazale este însoțită de hipoxie crescută, întârziere a dezvoltării psihomotorii și convulsii.

La o vârstă mai înaintată, precum și la adulți, simptomele de rinite apar rapid, la câteva ore după expunerea la un factor provocator.În mod simptomatic, boala începe cu gâdilaturi în nas, strănut și apariția unei cantități mici de scurgere apoasă. Umflarea membranei mucoase crește treptat și, în consecință, congestia nazală. Cantitatea de scurgere în a doua sau a treia zi de boală crește, respirația nazală și mirosul sunt afectate.

În zona podului nasului, poate apărea o senzație de greutate, există o durere de cap și insomnie. Rinoreea abundentă duce la frecare frecventă a aripilor nasului, din cauza căreia pielea devine hiperemică, decojirea și apar mici crăpături.

Cu o formă infecțioasă, se observă hipertermie. Nivelul febrei depinde de tipul de infecție:

1. cu origine virală a răcelii comune, hipertermia poate ajunge la 39 de grade, dar rămâne la un nivel ridicat nu mai mult de două-trei zile. Apoi temperatura devine normală sau persistă febra subfebrilă;
2. in cazul unei infectii bacteriene, hipertermia poate ajunge la 39 de grade si poate fi observata mai mult de trei zile. După administrarea de antipiretice, temperatura scade pentru o perioadă scurtă de timp. Febra scade abia dupa inceperea cursului antibacterian si igienizarea focarului infectios.

Dacă luăm în considerare rinita alergică, semnele clinice sunt:

• rinoree mucoasă;
• strănut;
• mâncărime la ochi, piele;
• lacrimare, roșeață a conjunctivei ochilor;
• umflarea țesuturilor;
• respirație nazală obstrucționată cu posibil bronhospasm;
• iritatii ale pielii;
• tulburare intestinală.

Rinita acută de origine alergică poate fi vindecată numai prin eliminarea alergenului provocator.

Profilaxie

Este puțin probabil ca un nas care curge să fie complet evitat, dar este foarte posibil să se minimizeze riscul. Pentru aceasta se recomanda:

1. normalizați alimentația (mâncați alimente sănătoase, evitați alimentele procesate, alimentele cu grăsimi trans și băuturile carbogazoase);
2. bea suficiente lichide. Volumul zilnic trebuie să atingă doi litri, ceea ce permite menținerea echilibrului fiziologic apă-electroliți în organism și eliminarea deșeurilor toxice;
3. evitați comunicarea cu persoanele bolnave, mai ales în timpul unei epidemii;
4. imbraca-te in functie de vreme;
5. se supune în mod regulat examinări, tratament preventiv al bolilor cronice;
6. întărește imunitatea prin proceduri de întărire;
7. exercițiu. In lipsa timpului pentru activitati sportive, este suficient sa faci exercitii de dimineata;
8. ventilați în mod regulat camera, efectuați curățare umedă;
9. evita contactul cu alergenii. Dacă este imposibil să evitați acțiunea unui factor provocator, ar trebui să vă consultați în prealabil cu un alergolog pentru a determina măsurile de prevenire a dezvoltării rinitei.

În unele cazuri, poate fi necesară schimbarea reședinței, care este, de asemenea, o metodă terapeutică și profilactică pentru a face față unei răceli obișnuite.