În dezvoltarea faringitei cronice se disting forme catarrale, hipertrofice și atrofice, care caracterizează modificările morfologice ale faringelui. Natura proceselor patologice în curs de desfășurare în membrana mucoasă depinde de simptomele clinice ale bolii, de tacticile de tratament, precum și de predicții. Unii experți disting, de asemenea, faringita subatrofică, care este considerată forma inițială a atrofiei.
În ciuda faptului că cea mai comună formă de faringită, atât acută, cât și cronică, este inflamația catarrală, faringita atrofică a primit o atenție sporită. Acest lucru se datorează faptului că se caracterizează printr-un curs persistent, este dificil de corectat, atunci când este expus la factori nefavorabili, poate duce la dezvoltarea unei tumori maligne. Forma subatrofică a faringitei se caracterizează și prin semne clinice pronunțate. Cu toate acestea, modificările patologice în acest stadiu sunt reversibile. Tratamentul corect al pacientului poate duce la o refacere completă a membranei mucoase, care a fost motivul izolării faringitei subatrofice într-o formă separată.
Cauze
Faringita subatrofică cronică se dezvoltă ca urmare a expunerii la diverși factori adversi. Cel mai adesea, starea patologică este cauzată de iritația mucoasei faringiene cu diverse substanțe: nicotină, praf, impurități chimice. Abuzul de băuturi alcoolice puternice are un impact negativ.
În multe cazuri, cauza dezvoltării acestei forme de faringită este o patologie cauzată de dificultăți în respirația nazală. În acest caz, pacientul respiră pe gură, ceea ce contribuie la înfrângerea orofaringelui. Dezvoltarea acestei stări patologice se poate datora abuzului de picături vasoconstrictoare. De mare importanță în dezvoltarea faringitei atrofice este prezența bolilor concomitente, diabetul zaharat, bolile autoimune, patologia tractului gastrointestinal. Aportul insuficient de vitamina A în organism duce, de asemenea, la dezvoltarea faringitei subatrofice.
Semne clinice
Principalele simptome ale bolii sunt următoarele:
- gât uscat, însoțit de dorința de a lua o înghițitură de apă;
- senzație de corp străin la înghițire;
- tuse și sufocare;
- tuse seacă.
Starea generală a pacienților nu este de obicei afectată. În cazurile severe, poate exista stare de rău și o creștere a temperaturii corpului până la 37,2-37,3 grade.
Cel mai frecvent simptom al faringitei subatrofice este tusea.
Are propriile sale caracteristici care fac posibilă diferența de tuse în pneumonie, astm bronșic. Prin natura sa, tusea seamănă cu tusea convulsivă, aceeași puternică, zgomotoasă, paroxistică, poate deranja pacientul de mai multe ori pe parcursul unei ore, precum și în timpul unei nopți de somn. Acest lucru obosește pacientul și contribuie la dezvoltarea nervozității.
Perioada de exacerbare a bolii poate dura mai mult de o lună.
În acest timp, disconfortul în gât scade. Cu toate acestea, din cauza prezenței unei tuse puternice, durerile se dezvoltă în regiunea epigastrică, din cauza tensiunii mușchilor diafragmei. Pe măsură ce simptomele dispar, acest simptom regresează.
Puteți clarifica faringita și forma acesteia efectuând o examinare obiectivă a faringelui, faringoscopie. Studiul se realizează folosind o sursă de lumină suplimentară și o spatulă. Apăsându-le pe limbă, specialistul examinează starea membranei mucoase a faringelui, examinează amigdalele.
În cazul faringitei subatrofice, cele mai mari modificări sunt localizate pe peretele posterior al faringelui. În stadiul de remisiune, membrana mucoasă este subțiată, vasele de sânge strălucesc prin ea. Este palid sau albăstrui la culoare. Odată cu o exacerbare a procesului, mucusul greu de separat, predispus la formarea crustei, se poate acumula pe membrana mucoasă.
Acțiuni preventive
Tratamentul faringitei subatrofice cronice este complex, care vizează creșterea imunității pacientului și include și măsuri antiinflamatorii. Un factor important, fără de care este imposibil să se efectueze acțiuni terapeutice eficiente, este excluderea factorilor provocatori care contribuie la dezvoltarea bolii. În primul rând, aceasta se referă la obiceiurile proaste, în special fumatul, precum și riscurile profesionale.
Rația alimentară este de mare importanță pentru normalizarea stării mucoasei gâtului. Nu trebuie să includă alimente care irită mucoasele.
Mâncărurile picante, acre, calde, băuturile carbogazoase trebuie excluse din meniu.
Se preferă terciurile cu proprietăți astringente, alimentele bine tocate sau piure, cu temperatură moderată. Este necesar să se consume o cantitate suficientă de lichid, deoarece membrana mucoasă uscată are un efect iritant suplimentar, favorizează formarea de cruste. În plus, această stare a membranei mucoase favorizează efectele agenților patogeni.
Este obligatorie diagnosticarea și tratarea ulterioară a tuturor bolilor concomitente, în special a tractului respirator, a sinusurilor, a cavității bucale, precum și a patologiei, însoțite de refluxul conținutului din stomac în esofag și gât. Un loc special printre patologia concomitentă îl acordă amigdalitei cronice, care reduc semnificativ imunitatea, iar amigdalele afectate în sine sunt o sursă de infecție. În acest sens, reabilitarea acestor entități trebuie efectuată fără greșeală.
Activitati de tratament
Tratamentul laringitei subatrofice constă în utilizarea unor medicamente topice care au efecte antiinflamatorii, antiseptice, analgezice. Medicamentele pot fi sub formă de pastile, aerosoli, pastile. Cele mai populare remedii sunt Faringosept, Septolete, Givalex.
Există o opinie ambiguă în legătură cu preparatele care conțin iod. Fiind un antiseptic puternic, ionii de iod au un efect antiinflamator pronunțat. În plus, medicamentul are capacitatea de a crește secreția de mucus, adică un efect mucolitic, care este un factor pozitiv în leziunile atrofice. Cu toate acestea, soluția sa de alcool usucă membrana mucoasă, agravând starea. În acest sens, este de preferat să folosiți o soluție uleioasă, Iodditcerin, sau o soluție apoasă de Lugol.
Printre procedurile locale, se utilizează gargara cu diverși agenți antiseptici, Miramistin, Rotokan, Furacilin, Povidonă-iod. În ceea ce privește un remediu atât de popular precum soluția de sifon, pentru această patologie, mulți otorinolaringologi nu recomandă utilizarea acestuia, deoarece sifonul poate ajuta, de asemenea, la uscarea membranei mucoase.
Printre metodele fizioterapeutice sunt eficiente inhalările de ulei alcalin, precum și procedurile preparate cu utilizarea decocturilor din plante. Pentru a înmuia crustele și a le face mai ușor să treacă, utilizați irigarea gâtului sau inhalarea cu agenți precum Fluditek sau Bronchoboss. Se mai folosesc fonoforeza gâtului, radiația UHF, electroforeza cu soluții antiinflamatorii. Soluțiile uleioase de vitamina A sau E, care sunt folosite pentru lubrifierea peretelui faringian posterior, au și un efect de înmuiere.
Atunci când decideți asupra terapiei cu antibiotice, se presupune că aceste medicamente au efecte secundare pronunțate, inclusiv ducând la scăderea imunității.În plus, virușii mai degrabă decât bacteriile sunt cel mai adesea implicați în dezvoltarea oricărei forme de faringită.
Utilizarea antibioticelor este considerată justificată numai dacă examenul microscopic din faringe evidențiază un anumit patogen bacterian.
Atât în timpul unei exacerbări, cât și ca profilaxie, pot fi utilizate medicamente cu efecte imunomodulatoare. Cel mai popular
- Bronchomunal;
- IRS-19;
- Imudon;
- Polioxidoniu.
Efectuarea acestor măsuri va întări sistemul imunitar, va fi prevenirea exacerbarii oricărei forme de faringită. Ignorarea unor astfel de acțiuni duce la dezvoltarea unor procese distructive ulterioare în membrana mucoasă. În timp, pacientul poate dezvolta o formă atrofică de faringită, care afectează semnificativ calitatea vieții pacienților.
